Vino să ne plimbăm prin poiana din tine

Vino să ne plimbăm prin poiana din tine

Îți spun în fiecare seară picurând de cerneală.

Dar tu nu vii.

Aprind o lumânare de dor și una de văpaie și cer:

să se aștearnă zi și noapte și eternitate în formă de granit turnat peste mormântul meu din tine.

Smulg ghimp din coc și-l fac năpastă cu inimă de țigancă

Bătrână, beteagă, oarbă și știrbă ce-ți zice-n bobi, aplecată, că ți-am făcut farmece și că vrea bani străini, să-ți răscumperi sorocul.

Și-i dai să mai tacă, tu cobe, ia, pleacă de-aici, pe ea am lăsat-o, pe ea am uitat-o, am îngropat-o demult, nu mai e.

Și inima mea se mai întoarce o dată, pe-o parte, pe-o moarte și bate încă-o pomană de 40 de zile și nopți fără tine.