Scutur perdelele de fum Aproape în fiecare seară, de la candela vieții. Pe la miezul nopții, în singurătate, la marginea ceții din care nimic nu se vede Dau la coasă desculță vis după vis dat pe perete, de tine, diafilm La care priveam cu ochi rotunzi de sandybel Așa-ți trebuie, mi-ai zis, dacă mai crezi … Continue reading Să-mi ascuți inima
Month: March 2021
Spre cea mai frumoasă dintre stele
Mi-am băut vinul auriu să-mi îmblânzesc pletele Și să-ncălzesc obrazul În păcura nopții Te-am așteptat sub lampadarul spart Străluceam ca o libelulă uriașă, făcută crăiasă cu rochie albă chiar în ziua aceea de întreg poștalionul de libelule măiestre ce se decid o dată în primăvară s-o aleagă pe aceea ce-ți va așterne drumul spre cea … Continue reading Spre cea mai frumoasă dintre stele
Vino să ne plimbăm prin poiana din tine
Vino să ne plimbăm prin poiana din tine Îți spun în fiecare seară picurând de cerneală. Dar tu nu vii. Aprind o lumânare de dor și una de văpaie și cer: să se aștearnă zi și noapte și eternitate în formă de granit turnat peste mormântul meu din tine. Smulg ghimp din coc și-l fac … Continue reading Vino să ne plimbăm prin poiana din tine
De neiubit
Sunt la fel ca tine, os din os, om din om. De ce eu, atunci, ai să te întrebi. Dar cine ar mai putea? De ce tu, ai să te întrebi. Pentru că doar tu poți să mă găsești pe limba mea Ca să mă-nveți a ta, cu reguli noi Pe care am să le … Continue reading De neiubit
Vorbește-mi și voi fi
Femeia ta nu sunt. Cealaltă femeie, nici. Liber pe drum, fii drept cu mine, chiar dacă în strâmb în rest. Fii dezrobit, fii tânăr, de neoprit sau poți fi și bătrân Cu mers încet, de pașă La fel de neoprit în lucrul tău spre mine Pierdut, vei fi găsit De mine. De mine, nu însingurat … Continue reading Vorbește-mi și voi fi
O altă formulă a vieții
Să trăim după o altă formulă a vieții E o teorie nouă, abia descoperită despre cum ai putea trăi Iubind pentru totdeauna mireasma primei dăți de mine văzându-te întâia oară Pe tine.
Sau fă-mă ea
Spune-mi povestea ta! Vreau să o știu. Sau fă-mă ea. Să fie una de calitate, fină, ca mătasea, sau nebună ca florile sinucigașe crescute pe calea ferată. Voi fi pădurea ta recunoscătoare prin care povestea ta se va deșira În ațe strălucitoare, le știi, le-ai văzut de atâtea ori, firele de paianjen printre frunze. Mă … Continue reading Sau fă-mă ea