Scutur perdelele de fum Aproape în fiecare seară, de la candela vieții. Pe la miezul nopții, în singurătate, la marginea ceții din care nimic nu se vede Dau la coasă desculță vis după vis dat pe perete, de tine, diafilm La care priveam cu ochi rotunzi de sandybel Așa-ți trebuie, mi-ai zis, dacă mai crezi … Continue reading Să-mi ascuți inima
Author: disveria
Spre cea mai frumoasă dintre stele
Mi-am băut vinul auriu să-mi îmblânzesc pletele Și să-ncălzesc obrazul În păcura nopții Te-am așteptat sub lampadarul spart Străluceam ca o libelulă uriașă, făcută crăiasă cu rochie albă chiar în ziua aceea de întreg poștalionul de libelule măiestre ce se decid o dată în primăvară s-o aleagă pe aceea ce-ți va așterne drumul spre cea … Continue reading Spre cea mai frumoasă dintre stele
Vino să ne plimbăm prin poiana din tine
Vino să ne plimbăm prin poiana din tine Îți spun în fiecare seară picurând de cerneală. Dar tu nu vii. Aprind o lumânare de dor și una de văpaie și cer: să se aștearnă zi și noapte și eternitate în formă de granit turnat peste mormântul meu din tine. Smulg ghimp din coc și-l fac … Continue reading Vino să ne plimbăm prin poiana din tine
De neiubit
Sunt la fel ca tine, os din os, om din om. De ce eu, atunci, ai să te întrebi. Dar cine ar mai putea? De ce tu, ai să te întrebi. Pentru că doar tu poți să mă găsești pe limba mea Ca să mă-nveți a ta, cu reguli noi Pe care am să le … Continue reading De neiubit
Vorbește-mi și voi fi
Femeia ta nu sunt. Cealaltă femeie, nici. Liber pe drum, fii drept cu mine, chiar dacă în strâmb în rest. Fii dezrobit, fii tânăr, de neoprit sau poți fi și bătrân Cu mers încet, de pașă La fel de neoprit în lucrul tău spre mine Pierdut, vei fi găsit De mine. De mine, nu însingurat … Continue reading Vorbește-mi și voi fi
O altă formulă a vieții
Să trăim după o altă formulă a vieții E o teorie nouă, abia descoperită despre cum ai putea trăi Iubind pentru totdeauna mireasma primei dăți de mine văzându-te întâia oară Pe tine.
Sau fă-mă ea
Spune-mi povestea ta! Vreau să o știu. Sau fă-mă ea. Să fie una de calitate, fină, ca mătasea, sau nebună ca florile sinucigașe crescute pe calea ferată. Voi fi pădurea ta recunoscătoare prin care povestea ta se va deșira În ațe strălucitoare, le știi, le-ai văzut de atâtea ori, firele de paianjen printre frunze. Mă … Continue reading Sau fă-mă ea
Din tine cine bea?
Cum mine, e despre tine În cuvinte Dar cuvintele au formă Și suflet Și eu sunt cuvânt Și tu ești cuvânt Și amândoi. * Nu mă întreba ce fac aici Am venit. Și nu mai pierde vreme să mă întrebi toate lucrurile alea normale de viață Pentru că n-am să răspund Poți înțelege, oare? E … Continue reading Din tine cine bea?
Și m-ai acoperit cu flori
Mai întâi mi-ai adus un buchet mare de flori, trandafiri roșii, deși știai că-mi plac cei roz mai mult. Dar la florăria online, de unde i-ai comandat, nu aveau decât roșii. Am fost bucuroasă și așa, era pentru prima dată când îmi trimiteai flori prin curier. Nu te mai recunoșteam. Apoi mi-ai săpat grădina și-ai … Continue reading Și m-ai acoperit cu flori
It’s time
At least one
At least one person in the world should care for you exist or not. Is this the bare necessity to go on living?
Poartă verde de iarbă
E păcat, când m-ai văzut în maro Nu e pentru tine, mi-ai spus E prea închisă, prea ruginită Încotro pleci în culoare de foame? Fumegă, nu plec, mă ține-n strânsoare Nemărginită Îndeajuns secat de maro cu glas de părinte Mai stai, odihnă, poartă verde de iarbă, mi-ai spus Sprijinit în duminică printre morminte
Moleskine should be ashamed
A făcut pentru 2021 două agende prea frumoase. Una e cu Micul Prinț. Alta e cu Alice in Wonderland. Ambele sunt frumoase, ambele povești îmi plac. Cum pot să aleg? Și dacă nu pot să aleg, ceea ce n-ar fi de mirare, c-o să fac apoi cu 2 agende?! (imaginea e cea a produsului de … Continue reading Moleskine should be ashamed
disveria.com
It's on. Nu m-am putut abține. Am plătit. M-au ademenit prea frumos. Disveria e acum simplă, are domeniul ei. disveria punct com. Și fără reclame. Celebration time!
De parcă m-ar fi auzit
De parcă m-ar fi auzit wordpress-ul când cochetam cu ideea scoaterii reclamelor. Mi-au trimis ofertă să cumpăr un upgrade care să-mi elimine reclamele. Cât de necesar ar fi asta? Nici nu mai e o chestiune de cât de necesar e, ci e doar o problemă de preferințe. Ca să nu zic mofturi. Pe de altă … Continue reading De parcă m-ar fi auzit
Elefantul albastru
Și mai voiam să spun că-mi place elefantul albastru. Mult. E cel mai potrivit logo pe care-l puteam găsi azi. Mâine... rămâne de văzut. Citisem undeva o întrebare, ce spune blogul tău despre tine, aranjamentul în pagină, culorile, pozele, logo-ul, etc. Da, chiar, ce spune? Sigur spune ceva, mai ales că dedic destul de mult … Continue reading Elefantul albastru
I am on a streak
WordPress încearcă să mă motiveze. După ce scriu câte ceva, îmi trimite mesaj să mă anunțe că a mai trecut o zi în care am postat ceva. Deja 5 zile la rând, mi-a spus azi. Adică să-mi amintească să mai scriu și mâine, să nu rup lanțul. Să nu scap mingea. Smart... De parcă m-ar … Continue reading I am on a streak
Cuvintele mele, cu sau fără dragostea cititorilor pentru ele?
"mă întreb unde a dispărut cea care scria efervescent pe chaturi, cea care abia aştepta comentarii de la cititori pe blog, cea care lăsa mesaje cu păreri, deh, să se audă şi părerea ei în neant, pe forumuri, cea care tasta cu chef împreună cu alţi dependenţi de net sau de oamenii-net? Poate, de fapt, … Continue reading Cuvintele mele, cu sau fără dragostea cititorilor pentru ele?
Există disveria pe Facebook
And it is NOT me! E pagina unui atelier de motociclete din Mexico. Ca să vezi alăturare. Avea dreptate cineva acum aproape vreo 10 ani, de când există blogul, să îi fac o pagină blogului. Nu i-am făcut, că nu-mi place facebook-ul prea tare, și acum disveria e pagina unui garaj de motociclete. Suntem mulți...
Cine sunt eu când nu mă vede nimeni?
Cine suntem când nu ne vede nimeni, mă întrebam undeva în martie, acum trei ani. Scriam atunci: "Cine sau cum suntem? E același lucru, doar privit din alt unghi, cum suntem e o metodă în detaliu ce defineste în ansamblu cine suntem. Cine sunt eu când nu mă vede nimeni? Sunt sigur altfel, deși tot … Continue reading Cine sunt eu când nu mă vede nimeni?
Ar costa
Nu-mi place că am reclame pe blog. Nu-mi place ideea. Știu cât de tare mă sâcâie reclamele astea aleatorii când vreau să citesc ceva pe o pagină și trebuie să sar din loc în loc, peste reclame. Înțeleg că unii fac bani din asta, dar dacă-s puțini, insignifianți, deja e mai mare deranjul decât câștigul. … Continue reading Ar costa
The melting point
The melting point of the heart. Nu cred că există unul universal, valabil pentru toate zilele și toate întâmplările. Uneori mi se înmoaie inima când rezonez c-o scenă de victorie dintr-un film când, după mulți ani de muncă, fata rămasă orfană de două ori, îl bate la șah pe campionul rus, din The queen's gambit. … Continue reading The melting point
Love is just a joker
Cu o grimasă de scârbă mi-am strecurat telefonul mic, pătrățos, demult demodat, înapoi în buzunarul genții. Telefonul meu vechi de acum 10 ani, mai păstrez în el încă mesajele de la un student ce făcea prea multe beții în cursul săptămânii și ajungea cu întârziere la treabă. Îmi știa de frică, nu întârzia niciodată fără … Continue reading Love is just a joker
Schimbarea de dragul schimbării
Până și formatul de scriere s-a schimbat de când n-am mai trecut pe aici. Toate trebuie să se înnoiască? Chiar trebuie să se arunce cele vechi, cică demodate, și să se cumpere straie noi, colecția nouă, de toamnă, vară, primăvară, deși hainele pe care le ai ar putea să te țină încă mulți ani? Sunt … Continue reading Schimbarea de dragul schimbării
Și-al treilea și ultimul
Post. Pe anul ăsta. Mi-am pierdut interesul să scriu aici. Continui să scriu, anyway. Dacă e cineva care dorește să mă citească mai departe, să îmi dea de știre la disveria@gmail.com. Lăsați-mi o adresă de email unde să vă trimit invitația.
Dreptul de a comenta
Dreptul de a comenta ar trebui meritat, nu oferit by default.
233 pagini, 104601 cuvinte
Am adunat la un loc într-un wordfile ce-am scris aici din 2014 până în 2018, 4 ani. În total 233 de pagini și 104601 cuvinte. Nu e chiar foarte mult. În treacăt, citeam câte o frază pe ici, pe colo. S-a simte ca și cum te-ai uita într-un album vechi de poze. Momente de care … Continue reading 233 pagini, 104601 cuvinte