E păcat, când m-ai văzut în maro Nu e pentru tine, mi-ai spus E prea închisă, prea ruginită Încotro pleci în culoare de foame? Fumegă, nu plec, mă ține-n strânsoare Nemărginită Îndeajuns secat de maro cu glas de părinte Mai stai, odihnă, poartă verde de iarbă, mi-ai spus Sprijinit în duminică printre morminte
disveria 