Ar costa

Nu-mi place că am reclame pe blog. Nu-mi place ideea.

Știu cât de tare mă sâcâie reclamele astea aleatorii când vreau să citesc ceva pe o pagină și trebuie să sar din loc în loc, peste reclame. Înțeleg că unii fac bani din asta, dar dacă-s puțini, insignifianți, deja e mai mare deranjul decât câștigul. Și nu e vorba doar de principiu, că am automat pe pagină locuri asupra cărora nu mi-am dat acordul și n-am niciun control, dar e vorba și de latura estetică. Ca să scap de ele trebuie să plătesc. Trebuie să fac un upgrade de la varianta free la cea plătită. Cea mai ieftină cam 50 de euro în primul an, că e cu reducere, apoi se fac aproape 70 pe an. Atunci pot să aleg și un domeniu. Ar fi frumos, să fie ceva fie simplu, de exemplu disveria.com. 

Mă bate gândul să plătesc dar apoi mă întreb pentru ce. Doar în numele unui principiu? Doar că mă deranjează ideea că sunt din loc în loc reclame băgate automat de wordpress? Dacă ar fi vreun site umblat, populat cu cititori, și-ar avea rostul, dar așa? Mai scriu un rând-două și apoi iar îmi cade motivația de a fi aici. Iar rămâne locul pustiu. De data asta, pustiu și pentru care și plătesc.

Tot așa mi-a rămas, mecanismul meu circular, cititorii și scrisul. Merg mână-n mână. Dacă nu-s cititori, nu-s nici eu. În cele din urmă, cine pe cine crează? Eu pe ei sau ei pe mine? Trebuie, probabil, să ai un drive viguros să continui să scrii atunci când nu te citește nimeni. Vreo convingere anume. Sau un drive ce nu are nimic de-a face cu diseminarea celor scrise. Un fel de scrib în găoace, neîntors spre lume.